În acest articol voi incerca să răspund la întrebarea: De ce organismul nostru are nevoie de activitate fizică și de ce, totuși nu ne vine natural să ne antrenăm corpul? Vom vorbi despre aceste aspecte în contextul creșterii alarmante a sedentarismului. Însă, înainte de toate haideți să clarificăm termenii pe care îi vom folosi în acest articol. Stilul de viață sedentar este descris ca și un stil de viată caracterizat prin statul îndelungat pe scaun și prin lipsa activității fizice. Activitatea fizică presupune orice mișcare corporală produsă de mușchii scheletici care necesită cheltuială de energie, adică calorii. Exercițiul fizic este efectuarea unor activități pentru a dezvolta sau menține capacitatea fizică și sănătatea generală, fiind folosit si pentru dezvoltarea abilităților atletice. Exercițiul fizic sau antrenementele, așa cum le cunoaștem noi acum au apărut relativ recent, acest tip de activități erau înainte rezervate soldaților și unor categorii restranse de sportivi cum erau –atleții din Grecia antică, gladiatorii sau cavalerii care participau la turnire.
Suntem făcuți să ne mișcăm si mișcarea este esențială pentru păstrarea sănătații atât fizice cat si mentale. Ca să susțin acest caz propun să facem o mică incursiune ȋn istoria speciei noastre pentru a vedea cum au evoluat atât corpurile noastre cât și gândirea noastră referitor la activitatea fizică.
- În primul rând, de ce mai exact este important să facem mișcare?
Corpurile noastre sunt rezultatul evoluției speciei de-a lungul a sute de mii de ani și felul ȋn care ele s-au transformat este rezultatul adaptării la diferitele condiții de mediu la care strămoșii noștrii au fost supuși.
Cand vorbim despre strămoșii noștri ne referim la Homo sapiens, mai exact la momentul ȋn care aceștia au devenit o specie de sine stătătoare, acum aproximativ 300000 de ani. Concluzii despre stilul activ de viață al înaintașilor putem trage din cercetările antropologilor asupra tribului Hazda din Tanzania. Membrii acestui trib sunt cel mai aproape de stilul de viață al vânătorilor și pescarilor. Din observațiile făcute asupra tribului Hazda deducem că traiul pe care strămoșii noștri l-au avut îi supunea unei arii variate de mișcări, fapt care a dus la dezvoltarea functională a tuturor capacităților corporale. Săritul, alergatul, cățăratul, înotatul făceau parte din rutina vieții omului acelor vremuri. Toate acestea pentru un singur scop: procurarea hranei. Practic, începând cu apariția omului – Homo sapiens, circa 300000 de ani in urmă, continuând cu epoca agrară –circa 10000 de ani in urmă și până la apariția industrializării oamenii de toate felurile și de toate culorile se puneau ȋn mișcare pentru a-și procura hrana.
Activitatea fizică, astfel era ceva necesar supraviețuirii, nicidecum un aspect opțional ȋn viața de zi cu zi.
- Inactivitatea și rolul ei
Acum, dupa ce am înțeles că specia noastră a trait “mișcandu-se”, haideți să vedem de ce ȋn vremurile contemporane tot mai multe persoane se mișcă tot mai puțin si de ce sedentarismul are o creștere alarmantă.
Putem înțelege mai bine nevoia de activitate fizică atunci cand înțelegem absența acesteia.
Un element foarte important in discuția noastră este ceea ce antropologii au văzut la tribul Hazda. După ce aceștia își desfășurau activitațile zilnice, vânat și alte îndeletniciri pe lângă colibe, atât bărbații cât și femeile iși petreceau restul timpului odihnindu-se. O dată ce mâncarea era procurată și treaba făcută, niciun strop de energie nu mai era irosit. Cu alte cuvinte, niciun stramoș nu s-a dus să alerge 5 km doar pentru a fi in forma. Mintea noastră nu a fost facută să ne puna ȋn mișcare o dată ce hrana și reproducerea au fost asigurate. Cand facem referire la reproducere, ne gândim la tot ce ținea de creșterea copiilor până la vârsta la care aceștia deveneau destul de puternici ca să iși poată purta de grijă, reproducerea avand sensul de creștere a tribului. Simplu spus, am evoluat pentru a fi cât mai inactivi posibil. Mai precis, strămoșii noști erau foarte selectivi în a cheltui suficientă dar nu prea multă energie pe funcții nereproductive, inclusiv activitate fizică. Dar ori de câte ori energia era limitată, așa cum era de obicei, orice activitate fizică gratuită ar fi redus cantitatea de energie care ar fi putut fi dedicată supraviețuirii și reproducerii.
Mâncarea atunci, la fel ca și acum, în timpurile contemporane era egală cu energia. Diferența o face faptul că ea era greu de procurat de catre stramoșii noștri, era rară și se facea cu prețul activității fizice. Făcând un salt înainte ȋn ceea ce privește timpul, ajungem ȋn epoca actuală în care nevoia de a munci fizic pentru a ne procura mâncarea este tot mai scazută și o mare parte din oameni ȋși câstigă existența lucrând la birou sau ȋn meserii care favorizează sedentarismul, ea există din abundență pe rafturile supermarketurilor, fiind la îndemana oricui trăiește în țările dezvoltate și poate fi procurată cu un minim de efort fizic.
Cu toate acestea, asemănarea vine din faptul că și noi dobândim accesul la hrană prin muncă, diferența este facută de faptul că munca prestata de noi este una intelectuală. Și de aici intervine problema lipsei de mișcare pentru că mintea, o dată ce avem ce pune pe masa, ne face sa vedem inutilă activitatea fizică.
Acest lucru naște un paradox: corpurile noastre nu au evoluat niciodată pentru a funcționa optim fără activitate fizică pe tot parcursul vieții, dar mintea noastră nu a evoluat niciodată pentru a ne pune în mișcare decât dacă este necesar, plăcut sau altfel satisfăcător.
Munca oamenilor moderni chiar dacă este mai mult mentală si mai puțin fizică, generează o percepere a oboselii similară la nivel de sistem nervos, de aceea de cele mai multe ori nu exista dorința de a face activitate fizică, dupa încheierea programului de lucru.
Aceste adaptări corp-minte au apărut demult și nu au evoluat ținând pasul cu epoca modernă. Astfel, după o zi de muncă, creierul sesizând ca suntem obosiți, ne îndeamnă la a conserva energia, dar aceasta este de fapt stocată în corpurile noastre sub formă de grăsime. Organismul la rândul lui are nevoie de mișcare pentru a funcționa optim.
Ca specie nu suntem adaptați la un stil de viată sedentar, astfel au apărut bolile autoimune: diabet, boli cardiovasculare, imunitate scăzută, dureri articulare. Merită menționat si aspectul stresului, aspect care a suferit o schimbare de-a lungul timpului. Stresul aduce cu sine secreția de cortiziol, care acumulat in exces, duce la slăbirea sistemului imunitar. Daca e sa facem o comparație, stresul era înainte acut, creierul fiind pus de obicei ȋn situații care aveau o rezolvare imediată de tipul luptă sau fugi. În aceste cazuri, eliberarea cortizolului acumulat se făcea repede. Revenind la timpul actual, stresul a devenit cronic datorită multitudinii de task-uri și deadline-uri cu care omul modern se confruntă. Circumstanțele fac ca de cele mai multe ori cortizolul să nu poata fi eliberat imediat.
În acest context putem vedea nevoia de exercițiu fizic, văzut ca o activitate fizică condiționat necesară și care are menirea de a menține sănătea și buna funcționare a organismului. Beneficiile sunt multiple, pornind de la întărirea sistemului musculo-articular, dezvoltarea sistemului cardio-respirator, stimularea glandelor suprarenale și eliberarea cortizolului.
Ce fel de exerciții, cum alegem un program de antrenamet potrivit, cât timp tebuie dedicat activității fizice pentru ca organismul sa funcționeze optim, sunt subiectele unor articole viitoare.