Încă de mici de la primii pași în lumea sportului, copii visează să ajungă la cele mai înalte performanțe sportive și să atingă culmile gloriei. O dată cu trecerea timpului și înaintarea în vârstă lucrurile se schimbă. Prioritățile sunt altele. Viziunea și perspectiva mediului înconjurător capătă un alt sens. Fiecare disciplină sportivă implică o serie de sacrificii mai mari sau mai mici. Indiferent de toate schimbările care au loc, indiferent de sportul practicat și munca din spate un lucru rămâne constant pentru fiecare: dorința de a fi cel mai bun în sportul pe care îl practică, de a câștiga trofee și medalii și de a atinge cele mai înalte performanțe posibile.
Pentru o parte dintre sportivi această dorință de afirmare prin performanță devine chiar un stil de viață. Își canalizează toată energia în această direcție pentru a-și atinge obiectivul. Fiecare trofeu, mai mic sau mai mare, fiecare medalie, indiferent de strălucirea metalului din care este făcută, sunt extrem de importante și apreciate. Fie că vorbim de campionate interne, campionate naționale, europene sau mondiale, fiecare compeție aduce un plus de valoare și reprezintă arena perfectă de luptă pentru cele mai valoroase echipe și sportivi.
Printre atâtea competiții mai mici sau mai mari, una se remarcă drept competiția supremă: Jocurile Olimpice. Este competiția la care toți sportivii își doresc să ajungă, iar câștigarea unei medalii este un vis. Jocurile Olimpice se desfățoară o dată la 4 ani și poate acest lucru face această competiție atât de specială.
Originea Jocurilor Olimpice
Grecia Antică este considerat locul unde au luat naștere Jocurile Olimpice. Făceau parte dintr-un festival religios, închinat în onoarea lui Zeus, care era considerat părintele zeilor și zeităților grecești. Jocurile se desfășurau în Olympia, locul care a fost numit așa după muntele Olimp, care în mitologia greacă era considerat lăcașul zeilor și casa celui mai mare dintre zei și zeități.
Sportivii erau cetățeni bărbați ai orașelor state din toate colțurile lumii grecești. Jocurile Olimpice antice au început în anul 776 î. Hr, până în anul 393 d. Hr, deși anumite surse sugerează că jocurile ar fi putut exista mult mai devreme. În 776 un bucătar pe nume Koroibos a fost câștigătorul primei curse de alergare pe stadion. Acest an marchează începutul Jocurilor Olimpice, deși așa cum aminteam și mai sus există supoziții care sugerează o altă dată de începere, mult mai devreme.
Conform unor istorici, se pare că acesta a fost singurul eveniment atletic pentru primele 13 ediții ale Jocurilor Olimpice antice sau până în 724 î.Hr. Ultima ediție a jocurilor Olimpice a avut loc în anul 392 d. Hr, când împăratul roman Teodosiu l le-a interzis din considerente religioase și a ordonat distrugerea clădirilor din Olimpia, pe care le considera simboluri ale religiilor păgâne.
De la antichitate la modernitate
Anii au trecut și părea că Jocurile Olimpice au rămas o simplă amintire și o pagină de istorie. După 1500 de ani acestea aveau să revină în prim plan, iar acest lucru era posibil datorită Baronului francez Pierre de Coubertin. Un punct de cotitură a avut loc în anul 1890, când același Pierre de Coubertin a decis înființarea Comitetului Internațional Olimpic. Acesta este considerat inițiatorul Jocurilor Olimpice moderne, care a avut această viziune de a readuce în prim plan organizarea unor Jocuri Olimpice care să aibă loc o dată la 4 ani. Primele Jocuri olimpice moderene au avut loc în 1896 la Atena, ca o celebrare pentru țara care reprezintă locul de naștere a acestei competiții.
Încă de la început, din antichitate, jocurile aveau loc vara, inițial pe o perioadă de cîteva zile. Acest lucru s-a păstrat și în epoca modernă deși din anul 1896 și până în prezent Olimpiada a suferit o serie de modificări și transformări. La ora actuală Olimpiada a devenit un fenomen global. Este momentul zero pe care toată lumea îl așteaptă. Sportivii pe de o parte, iubitorii de sport pe de altă parte, plus simpli oameni care nu se încadreză în nici una dintre categoriile de mai sus amintite, dar care trăiesc acest spectacol numit Jocurile Olimpice, care au loc o dată la 4 ani.
Tot mai multe sporturi și discipline sportive au fost introduse în programa Jocurilor Olimpice pe parcursul anilor, iar dacă la început avem doar câțiva participanți, numărul acestora a crescut constant, ajungând în prezent la mii de sportivi.
Jocurile Olimpice organizate la doi ani
De-a lungul istoriei Olimpiada a fost supusă schimbării. Cea mai mare schimbare a început în anul 1921 și avea să dureze câțiva ani până la finalizare. La Congresul Comitetului Olimpic Internațional din Iunie 1921, s-a pus problema organizării unor Jocuri Olimpice dedicate sporturilor de iarnă. La acel moment ideea a fost privită cu scepticism și chiar respinsă de către țările Scandinave. Aceștia nu erau de acord deoarece competiția ar fi diminuat importanța Jocurilor Nordice, pe care le organizau încă din 1901, dar doar la nivel local.
În ciuda reticențelor și șcepticismului cu care era privită această idee, la 25 Ianuarie 1924 se dă startul primelor Jocuri Olimpice de iarnă. Gazdă a acestui eveniment a fost stațiunea Chamonix, lângă vârgul Mont Blanc, în Alpii Francezi. Inițial competiția nu a primit statut olimpic și s-a numit ‘’Săptămâna sporturilor de iarnă’’. Abia un an mai târziu, în 1925 competiția va primi statut olimpic, recunoașterea internațională și titulatura de Jocuri Olimpice de iarnă. În același an, competiția de la Chamonix din 1924 primește și recunoașterea internațională ca giind prima editie a Jocurilor Olimpice de iarnă. Până în anul 1992, Jocurile Olimpice de vară cât și cele de iarnă se desfășurau în același an. S-a decis apoi ca Jocurile Olimpice de iarnă să aibă loc la fiecare doi ani după cele de vară. Această decizie s-a dovedit extrem de bună, prima ediție desfășurată așa dovedindu-se un real succes.
România la Jocurile Olimpice de iarnă
De-a lungul istoriei România a obținut rezultate remarcabile în cadrul Jocurilor Olimpice. A fost competiția care a reprezentat rampa de lansare pentru mulți sportivi, o parte dintre aceștia intrând în istorie prin performanțele lor deosebite. S-au scris povești frumoase de-a lungul ediților olimpice. Toate aceste mari rezultate au avut loc însă la edițiile de vară.
România a participat însă și la Jocurile Olimpice de iarnă. De-a lungul istoriei au existat doar două excepții când nu a fost prezentă: la prima ediție din 1924 și la cea din 1960. Prima prezență românească s-a consemnat la ediția din anul 1928, organizată la St. Moritz, în Elveția. Țara noastră a participat cu o delegație de 10 sportivi, la o singură probă: bob. România l era formată din echipajul Alexandru Berlescu, Petre Petrovici, Horia Roman, Eugen Ştefănescu şi Constantin Rădulescu, în timp ce Grigore Socolescu, Mircea Socolescu, Iulian Gavăţ, Toma Petre Ghiţulescu şi Traian Niţescu formau echipajul România II. La acel moment delegația de sportivi români nu a primit susținere financiară din partea statului roman, motiv pentru care au fost nevoiți să suporte singuri cheltuielile de deplasare și participare.
1932
Ediția din 1932 a avut loc în Statele Unite ale Americii la Lake Placid. România a participat cu o delegație formată din 4 sportivi, din nou doar la probele de bob. Ca și la precedenta ediție, susținerea financiară a reprezentat o problemă. Banii necesari participării au fost strânși în final prin organizarea unor baluri pentru sprijinirea sportivilor, prin sprijin financiar din partea Ministerului de Război, întrucât cei 4 sportivi care participau erau aviatori și prin contribuția fiecărui sportiv.
1936
A urmat apoi rândul Germaniei să organizeze următoarea ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă, în 1936 la Garmisch – Partenkirchen. Această ediție avea să consemneze o serie de premiere. România participa cu o delegație formată din 15 sportivi. Pentru prima dată, aveam și o prezență feminină, alături de 14 bărbați. Sportivii români au participat la opt probe din cinci sporturi. L-a această ediție s-a înregistrat și prima participare a sportivilor din românia în probe precum: patinaj artistic, sărituri cu schiurile, schi alpin și schi fond. Cel mai bun rezultat pentru delegația româniei a fost locul 13 la patinaj artistic, obținut de perechea Irina Timciuc- Alfred Eisenbeisser Feraru. Am mai obținut un loc 15 și 16 prin cele două echipaje de bob două persoane și un loc 14 la ștafeta 4×10 km la schi fond. Acestea au fost cele mai bune rezultate pentru delegația româniei de la această ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă.
Al Doilea Război Mondial a făcut ca două ediții ale Jocurilor Olimpice de iarnă să fie anulate.
1948
Urmează ediția de după război, din 1948 care s-a desfășurat în Elveția la St. Mortiz. Delegația româniei era formată din 7 bărbați care au concurat doar la schi alpin în 3 probe: slalom, coborâre și combinată alpină. Sportivii români au ocupat locuri între 38 și 74, rezultatele acestora fiind mai degrabă modeste. Delegația noastră nu a reușit să obțină nici un punct în clasamentul final pe națiuni.
1952
Olimpiada din 1952 s-a desfășurat la Oslo în Norvegia. România a participat cu 16 sportivi, toți bărbați, în discipline precum: schi alpin, schi fond și combinată nordică. Participarea în proba de combinată nordică a reprezentat o premieră pentru România, fiind pentru prima dată când am avut la start un sportiv în această probă. Cel mai bun rezultat a fost obținut în proba de ștafetă 4×10 km la schi fond, locul 10. Alte rezultate care merită amintite este locul 19 a lui Nicolae Cornel Crăciun la combinată nordică și locul 22 obținut de Gheorghe Olteanu în cursa de 50 km la schi font.
1956
În 1956 a fost rândul Italiei să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă la Cortina d’Ampezzo. La această ediție România a participat cu 19 sportivi, dintre care 13 bărbați și 6 femei. Aceștia au concurat la bob, sărituri cu schiurile, schi alpin și schi fond. Cele mai bune rezultate au fost obținute la bob 2 persoane și la cel de patru persoane, locul 14. La probele de sărituri cu schiurile, schi fond și schi alpin, rezultatele au fost dezamăgitoare, locurile obținute fiind sub locul 30. De asemenea, alte două echipaje de bob au ocupat loul 18 la bob două persoane și locul 20 la cel de 4 persoane.
1960
După absența de la ediția din 1960, România s-a reîntors la ediția din 1964 de la Innsbruck din Austria. Această ediție avea să aducă în prim plan și câteva premiere. Pe de o parte, țara noastră a avut cea mai numeroasă delegație de sportivi de la prima sa prezență la Jocurile Olimpice și până atunci. 27 de atleți au fost prezenți la Innsbruck, fiind o delegație formată în exclusivitate doar din bărbați. Aceștia au concurat la 4 discipline sportive, precum biatlon, bob, hochei pe gheață și schi fond. Un altă premieră avea să fie înregistrată de prima participare a hocheiului din România la o ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă. Din echipa de hochei făcea parte și Ion Țiriac, care peste ani avea să devină unul dintre cei mai buni jucători de tenis la nivel mondial și cel mai bun din România alături de Ilie Năstase. Echipa de hochei s-a clasat în final pe locul 12. Cel mai bun rezultat a venit la biatlon prin Gheorghe Vilmos în proba de 20 de km, locul 5. Tot la biatlon am mai avut alți 3 sportivi în afară de Gheorghe Vilmuș, care s-au clasat pe locurile 14 și 27, în timp ce unul dintre ei a abandonat. Echipajele de bob două persoane au obținut locurile 13 și 15, iar cel de patru persoane locul 15.
La această ediție a debutat și Ion Panțuru în proba de bob două persoane și în cea de patru persoane, cel care avea să scrie istorie pentru România mai târziu.
1968
Ediția Jocurilor Olimpice din 1968 de la Grenoble, Franța avea să devină una de poveste pentru România și să rămână în istorie până în prezent drept cea mai bună participare a țării noastre. La această ediție, România a trimis o delegație de 30 de sportivi, 29 de bărbați și o femeie. Sportivii români au concurat la cinci discipline sportive, precum biatlon, bob, schi alpin, hochei pe gheață și patinaj artistic. La această ediție, România a obținut prima și singura medalie până în prezent. Echipajul de bob două persoane alcătuit din Ion Panțuru și Nicolae Neagoe au obținut medalia de bronz. Aceștia au făcut parte și din echipajul de bob 4 persoane, alături de Petre Hristovici și Gheorghe Maftei, fiind la un pas de o nouă medalie, obținând în final locul 4. Alți doi sportivi, mai exact doi juniori au reușit să facă o figură frumoasă. Este vorba despre schiorul Dan Cristea care a ocupat locul 25 la schi alpin, în proba de slalom și de patinatoarea Beatrice Huștiu, care la doar 11 ani și jumătate s-a clasat pe locul 29, devansând patinatoare mult mai experimentate. Alte rezultate care merită amintite sunt cele reușite la biatlon. Echipa masculină a ocupat locul 7 la ștafetă pe distanța de 4×7,5 km, iar la individual am obținut locurile 14, 22, 23 și 29.
Bilanțul României la această ediție a rămas cel mai bun din toate timpurile: o medalie de bronz la bob două persoane, un loc 4 la bob patru persoane și un loc 7 la biatlon în proba de ștafetă. La finalul ediției, România a acumulat 7 puncte în clasamentul pe națiuni, ocupând locul 15 pe medalii și locul 16 în ierarhia pe puncte. Au participat în total 37 de națiuni.
1972
Următoarea ediție s-a desfășurat în Sapporo, Japonia. România a participat cu 13 sportivi, care au concurat la biatlon, bob, patinaj artistic și schi alpin. Cel mai bun rezultat a fost locul 5 obținut de echipa de bob 2 persoane, format din Ion Panțuru și Ion Zangor. Aceștia au făcut parte și din echipajul de bob 4 persoane, alături de Dumitru Pascu și Dumitru Focșeneanu, care s-au clasat pe locul 10. Alte rezultate notabile sunt cele ale ștafetei masculine la biatlon, locul 9. La patinaj artistic Gheorghe Fazekaș s-a clasat pe locul 17 iar la bob echipa a doua de două persoane s-a clasat pe locul 12.
1976
Jocurile Olimpice de iarnă se întorceau din nou în Austria la Innsbruck. România participa cu un număr de 32 de sportivi la schi alpin, hochei pe gheață, bob și biatlon. Cel mai bun rezultat a venit de la echipa masculină de hochei, locul 7. Echipajul de bob patru persoane s-a clasat pe locul 8, iar cel de două persoane pe locul 11. Echipajul bob două persoane, România l l-a avut în echipă pe Ion Panțuru, care deși era retras din activitate de 4 ani și era antrenor, a trebuit să intre în locul unui dintre elevii săi care se accidenta-se și nu avea cine să îl înlocuiască. Alte rezultate bune au fost aduse de către echipa masculină de biatlon, locul 10, în timp ce la individual Gheorghe Voicu s-a clasat pe locul 16 în proba de 20 de km. Alt rezultat notabil aa fost adus de către România ll la bob două persoane, locul 12. La această ediție, România nu a obținut nici un punct în clasamentul pe națiuni.
1980
Această ediție a fost găzduită de SUA la Lake Placid. La această ediție România a participat cu o delegație formată din 35 de sportivi, 33 de bărbați și 2 femei, care au participat în competițiile de bob, hochei pe gheață, patinaj viteză și sanie. A fost Olimpiada care a marcat și prima prezență românească în probele de sanie și patinaj viteză. Cele mai bune rezultate au fost obținute de echipa de hochei și echipa de bob patru persoane-România l, ambele clasându-se pe locul 8. De asemenea, echipajul de bob două persoane-România l s-a clasat pe locul 11. Cei 3 participanți în probele de patinaj viteză s-au clasat între locurile 20 și 33, iar singurele 2 femei care au participat la această ediție în premieră în proba de sanie au ocupat locurile 20 și 21.
România nu a obținut nici un punct în clasamentul pe națiuni la această ediție.
1984
A fost rândul Iugoslaviei să găzduiacă Olimpiada, la Sarajevo. România a aparticipat cu un total de 19 sportivi, dintre care 16 bărbați și 3 femei. Aceștia au concurat la biatlon, bob, sanie, schi alpin, schi fond și patinaj viteză. Din nou bobul a fost sportul care a ținut ștacheta sus pentru România și a adus cel mai bun rezultat, locul 7 de către echipajul de patru persoane. Echipajul masculin de sanie s-a clasat pe locul 11, iar ștafeta masculină la biatlon a obținut locul 13. Acestea au fost cele mai bune rezultate din acel an pentru delegația României.
1988
Calgary, Canada a fost gazda acestei ediții a olimpiadei. Pentru delegația româniei cel mai bun rezultat a fost locul 12, obținut de echipa feminină de schi fond 4×5 km. La această ediție România nu a obținut nici un punct în clasamentul pe națiuni.
1992
În Franța la Albertvile, România a concurat cu 23 de sportivi, 14 bărbați și 9 femei la următoarele discipline: biatlon, bob, schi alpin, sărituri cu schiurile, patinaj artistic și schi fond. Cel mai bun rezultat la această ediție, locul 4 a fost obținut la sanie de echipajul de două persoane, format din Ioan Apostol și Liviu Cepoi. Echipa a concurat cu o sanie veche fabricată în fosta RDG (Republica Democrată Germană), modificată pentru a-i îmbunătății aerodinamica.
Un alt rezultat notabil este cel obținut de Mihaela Dascălu, locul 6 în proba de patinaj viteză, pe distanța de 1000 m. Echipa de ștafetă feminină la bitalon s-a clasat pe locul 10. Sportivii de la bob au fost cei care au dezamăgi la această ediție, iar sportivii de la sărituri cu schiurile, schi alpin și schi fond au obținut rezultate modeste. România a obținut 4 puncte la această ediție și s-a clasat pe locul 22 în clasamentul pe națiuni.
1996
La ediția organizată de Norvegia la Lillehammer, delegația României a fost formată din 23 de sportivi, 13 bărbați și 10 femei. Aceștia au concurat la biatlon, bob, patinaj artistic, patinj viteză, sanie, schi alpin și schi fond. Din nou echipajul de sanie două persoane a adus cel mai bun rezultat pentru România, locul 6. Ca și la ediția precedentă, aceeași patinatoare, Mihela Dascălu a contribuit și ea la rezultatele bune ale României, clasându-se pe locul 8 în probele de 1500 și respectiv 3000 m. Ștafeta feminină de biatlon 4×7,5 km s-a clasat pe locul 16. La debutul său la o ediție a Jocurilor Olimpice, Cornel Gheorghe s-a clasat pe locul 14 la patinaj artistic.
România a obținut 1 punct și s-a clasat pe locul 28 în clasamentul pe națiuni.
1998
Japonia a fost din nou gazda Jocurilor Olimpice, care s-au desfășurt la Nagano. Cel mai bun rezultat la această ediție a fost locul 11 la biatlon, obținut de Eva Tofalvi în cursa de 15 km. Echipajul de sanie s-a clasat pe locul 16, Cornel Gheorghe s-a clasat pe locul 21 la patinaj artistic, iar Mihaela Dascălu a ocupat locul 24 în proba de 3000m la patinaj viteză. România nu a obținut nici un punct la această ediție.
2002
La ediția din 2002 care a avut loc la Salt Lake City, în Statele Unite ale Americii, România a participat cu 21 de sportivi, dintre care 11 bărbați și 10 femei. A fost ediția care a marcat cel mai echilibrat raport dintre bărbați și femei de până la acel moment. Cele mai bune rezultate au fost două locuri 15, obținute de echipjul de sanie două persoane format din Eugen Radu și Marian Tican și de echipajul de bob două persoane format din Erika Kovacs și Maria Spirescu. Cel mai bun rezultat individual a fost obținut de către Katalin Cristo la patinaj viteză pe pistă scurtă, locul 17 în proba de 1500m.
2006
La ediția găzduită de Italia, la Tornio, delegația României a fost formată din 25 de sportivi, 16 bărbați și 9 femei. Cel mai bun rezultat a fost locul 14, obținut de Gheorghe Chiper la patinaj artistic cât și de ștafeta feminină de biatlon pe distanța de 4×6 km.
2010
În 2010 Olimpiada s-a desfășurat în Canada la Vancouver. La această ediție s-a înregistrat și prima participare românească în cadrul probei de skeleton. 29 de sportivi au încercat să se întoarcă acasă cu cele mai bune rezultate. La biatlon, ștafeta feminină de 4x6km s-a clasat pe locul 10, cel mai bun rezultat de la această ediție. Alte rezultate bune au fost cele două locuri 11, obținute de biatlonista Eva Tofalvi în cursa de 15 km individual și de echipajul de bob două persoane, format din Nicolae Istrate și Florin Cezar Crăciun. Cea mai bună clasare la probele de schi a fost locul 16, obținut de echipajul de sprint, format din Paul Constantin Pepene și Petrică Hogiu. La prima participare în proba de skeleton, reprezentanta româniei s-a clasat pe ultimul loc, 19.
Nici la această ediție, România nu a reușit să obțină nici un punct.
2014
Rusias a găzduit Jocurile Olimpice, care s-au desfășurat la Soci. 24 de sportivi au participat, concurând în cadrul probelor de biatlon, sărituri cu schiurile, bob, skeleton, patinaj artistic, sanie și schi fond. Cele mai bune rezultate au fost două locuri 17, aduse de echipajul de dublu masculin și echipajul de dublu feminin la bob.
2018
La cea mai recentă ediție a Jocurilor Olimpice, România a participat cu o delegație formată din 28 de sportivi. Competiția s-a desfășurt Pyeongchang în Corea de Sud. Cel mai bun rezultat a fost locul 6 obținut de Raluca Strămăturaru în proba de sanie. Alt rezultat care merită amintit este cel al ștafetei masculine la biatlon, care s-a clasat pe locul 14
Deși poate părea paradoxal, privind înapoi de-a lungul istoriei și până în prezent, rezultatele României la Jocurile Olimpice de iarnă par să fii intrat pe un trend descendent. Comparativ cu Jocurile Olimpice de vară, România nu a atins niciodată aceleași rezultate și nu a avut aceeași strălucire. Chiar și în atare condiții, privind în retrospectivă, putem observa cum de la medalia obținută la ediția din 1986, rezultatele au început să fie din ce în ce mai slabe.
Bobul a fost disciplina care a adus cele mai bune rezultate pentru România de-a lungul istoriei la Jocurile Olimpice de iarnă. Paradoxal în România la ora actuală nu există nici o pistă de bob, sanie și skeleton. Sportivii români se antrenează cel mai adesea în Austria sau alte țări care dețin o astfel de infrastructură. Nu poți fi în topul mondial atunci când nu ai o bază. Și totuși, de-a lungul istoriei sportivii români, prin multă muncă și ambiție au reușit să depășească aceste obstacole și să obțină rezultate remarcabile în atare condiții.
De asemenea, diferența de gen a fost multă vreme prezentă, numărul bărbaților find superior față de numărul femeiilor. Într-o țară în care relieful muntos și clima ne pun la dispoziție cele mai bune condiții, România nu a reușit de-a lungul anilor să ‘’profite’’de acest avantaj. Investițiile în infrastructură și în tot ceea ce înseamnă sporturi de iarnă s-au lăsat așteptate. Abia recent, în ultimii ani, s-au creat baze sportive și s-a investit în infrastructură. Complexul de biatlon de la Cheile Grădiștei și trambulinele pentru sărituri cu schiurile de la Râșnov reprezintă două dintre cele mai importante puncte pentru ceea ce înseamnă sporturi de iarnă. Crearea celor două complexe au atras competiții internaționale de mare calitatea, anul 2021 consemnând și o premieră: prim etapă de Cupă Mondială la sărituri cu schiurile masculin, pe care țara noastră a găzduit-o. Și pe pista de biatlon de la Cheile Grădiștei s-au desfășurat competiții majore, precum Campionate Mondiale de tineret.
Pe lângă atragerea competițiilor majore, cel mai important aspect constă în faptul că cele două baze pot fi și sunt folosite pentru antrenament de către sportivi. Astfel, aceștia beneficiază de cele mai bune condiții de pregătire. Nu doar sportivii români se folosesc de bazele și infrastructura care s-a creat. Spre exemplu, echipa feminină de biatlon a Ucrainei s-a antrenat la Cheile Grădiștei înaintea Jocurilor Olimpice de la Soci, unde au reușit să obțină medalia de aur în proba de ștafetă.
Cum spuneam, în ultimii ani s-a investit mai mult în tot ceea ce înseamnă sporturi de iarnă, de la promovarea acestora în rândul copiilor, la organizarea de competiții naționale și internaționale și până la crearea bazelor și complexelor sportive de antrenament pentru sportivi. Totuși multe lipsuri sunt încă prezente și este un drum lung până să ajungem la un nivel satisfăcător. Este dificil să te lupți cu națiuni precum Austria, unde schiul alpin este disciplină școlară, cu țările nordice unde copii se nasc cu schiurile în picioare, iar schiul fond este la el acasă, sau cu Germania care are atâtea și atâtea canale de gheață și este un fel de ’’Meca’’ pentru biatlonul mondial.
Chiar și în atare condiții, putem însă să privim cu o doză de optimism spre viitor și să sperăm că la un moment dat România o sa aibă un campion olimpic sau cel puțin o nouă clasare pe podium.