De mai bine de 50 de ani, realizarea politicilor sportive în Franța se bazează pe doua principii fundamentale: pe de o parte, delegarea administrării sportului către structuri asociative, iar pe cealaltă parte solidaritatea în cadrul federațiilor între sportul amator și cel profesionist. Ținând cont ce aceastea, organizarea și dezvoltarea sportului în Franța se bazează pe un sistem în care structuri publice împreună cu grupuri private se supun acelorași reguli și legi în ceea ce privește realizarea și desfășurarea activităților de acest fel.
În anii 1870, uniuni asociative ce se asemănau cu federațiile de astăzi au fost create prin inițitive private. Peste 50 de ani trec ca sportul să devină un domeniu de interes pentru stat și primele politici publice în acest sens sunt dezvoltate în anii 1920. O ordonanță din 28 august 1945 face din sport o misiune publică care trebuie indeplinită de puteri delegate ale statului francez pentru populația sa. Acesta a fost pasul cel mai important pentru dezvoltarea unei legislații în domeniul sportului care în 2006 a fost structurată în cadrul Codului Sportului.
În ceea ce privește politicile sportive naționale actuale, acestea sunt structurate în jurul a patru direcții de acțiune: dezvoltarea sportului pentru toți, țintind în special publicul cel mai dezinteresat de sport; organizarea sportului la nivel înalt, cu scopul de a păstra Franța printre națiunile cu rezultatele cele mai bune în sport la nivel mondial; prevenția prin sport, protecția atleților și lupta împotriva abuzului de doping, violență, rasism, trișat și taate formele de discriminare; și promovarea profesiilor sportive și dezvoltarea pieței de muncă sportive.
Ministerul sportului are în subordinea sa 22 de instituții publice naționale care ajută în realizarea obiectivelor de mai sus. Centrul național pentru dezvoltarea sportului are misiunea de a sprijini practicarea sportului de către cât mai mulți francezi posibil, să contribuie la politicile de planificare spațială în domeniul sportului și să ofere finanțarea pentru acțiunile Comitetului olimpic francez, cât și pentru delegațiile franceze la evenimente sportive importante. Institutul național pentru sport, expertiză și performanță este responsabil pentru pregătirea atleților de performanță.
Există de asemenea 16 centre pentru expertiză și performanță care participă împreună cu directoratele regionale pentru sport, tineret și coeziune socială la politicile naționale de dezvoltare a activităților fizice și sportive. Acestea contribuie la protecția sănătății sportivilor de performanță și la protejarea eticii sportive. Cele două misiuni principale ale acestor centre sunt asigurarea, împreună cu federațiile sportive, a pregătirii sportivilor de nivel înalt și punerea în aplicare a proiectul dual de conciliere a căutării performanței sportive și a succesului academic, universitar și profesional al sportivului. Franța are și trei școli naționale de sport: Școala națională de navigație și sporturi nautice, Școala națopnala de ski și alpinism și Școala națională de călărie. O altă instituție educațională, dar și de cultură este Muzeul Sportului.
Deși guvernul este foarte prezent în tot ce înseamnă sportul francez, există și alte entități care se implică activ în acest domeniu. Autoritățile locale sunt actori esențiali în finanțarea infrastructurilor municipale și a cluburilor sportive. Uniunea Europeană, la rândul său se implică în ceea ce numește „dezvoltarea dimensiunii europene în sport”.
Din punct de vedere al finanțării, Franța este țara care investește cel mai mult în sport din cadrul Uniunii Europene, iar anual suma se aproprie de 40 de miliarde de euro, aici sunt incluși banii publici, o pondere tot mai mare din cheltuielile private și finanțarea specifică pentru evenimente sportive majore (de exemplu: Jocurile Olimpice 2024 la Paris).