Tenisul românesc a cucerit lumea în ultimii ani, mai ales prin performanțele Simonei Halep, câștigătoare a două turnee de Mare Șlem, Roland Garros și Wimbledon, dar și prin celelalte fete care au ajuns în prima sută mondială.
Pe lângă Simona, de peste 7 ani în Top 10 mondial, Irina Begu, Sorana Cîrstea, Monica Niculescu, Ana Bogdan, Patricia Țig au ajuns în top, câștigând turnee importante.
Până la Simona, au uimit Mapamondul Ilie Năstase, Ion Țiriac, Virginia Ruzici. Ceea ce înseamnă fetele de azi continuă tradiția, că românii sunt talentați la acest sport. Dar ce facem să-l dezvoltăm, să trecem la nivelul următor, să ne orgnizăm mai bine? Sunt păreri și păreri. Unii zic că statul ar trebui să ajute, să așeze tenisul printre primele 5 sporturi de interes național și să investească în infrastructură și într-o academie națională sau să creeze facilități pentru investiții private în academii de tenis. Alții spun că nu e treaba statului și că deja au apărut oameni care bagă bani.
Cu toate acestea, Simona Halep, de exemplu, a spus în mai multe rânduri că nu a primit niciun ajutor din România pentru a progresa în carieră. Mulți sportivi se plâng că nu se pot pregăti în țară pentru a face performanță, deoarece nu există infrastructură și un sistem funcțional.
Ca exemplu, părinții Biancăi Andreescu au hotărât să o ducă pe aceasta să se pregătească în Canada, de la o vârstă fragedă, iar acum românca reprezintă această țară.
Sunt și alte cazuri de jucători promițători, care, din cauza lipsei de sponsori, au fost nevoiți să renunțe la acest sport sau au plecat din România, descurajați de ceea ce se întâmplă aici.
Exemplul cel mai recent este cel al lui Dragoș Mădăraș, care a hotărât sa-și schimbe naționalitatea și să joace pentru Suedia, mutându-se definitiv acolo. El a motivat această decizie prin faptul că în România nu sunt condiții pentru performanță, afirmând că de la Federația Română de Tenis nu a primit niciun ajutor.
Sabina Dadaciu ete un alt exemplu, ea plecând în SUA și alegând să joace pentru această țară.
Unul dintre cei mai promițători tineri jucători din România este Filip Cristian Jianu, 19 ani, locul 388 mondial, însă nici el nu s-a format în țară, ci la IMG Academy, în Florida.
Modelul ceh
În 1986, pe când Republica Cehă făcea parte din Cehoslovacia, faimosul ziar New York Times titra: „Sistemul ceh produce staruri tenisistice”, sugerând ca în lista de exporturi a acestei țări să fie trecut și tenisul.
Iar tenisul ceh produce continuu de atunci! Pentru o țară cu 10 milioane de locuitori, una dintre cele mai mici din Europa, Cehia a adus în față mulți sportivi uriași: Lendl, Navratilova, Korda, Kvitova, Berdych, Sukova, Plíšková, Mandlikova, Šafářová, Novotná! În plus, viitorul arată foarte bine, în fiecare an apărând noi nume interesante în circuitul ITF.
Evident, nu toți sunt școliți în Cehia. Sebastian Korda, de exemplu, s-a antrenat și el în Statele Unite.
Dar Cehia are unul dintre cele mai eficiente programe de tenis din Europa și un număr de aproximativ 75.000 de jucători înregistrați. În România, sunt până-n 4000!
Tradiția tenisului datează în Cehia din 1900, când în Praga au fost fondate cluburi germane, iar apoi foarte mulți cehi au fost interesați de acest nou sport, patentat in 1873 de Walter Wingfield.
Se spune că, în anii 80, în Cehoslovacia erau peste 1000 de cluburi de tenis, fiecare având agenți (scouteri) care să descopere noi talente în școli, tenisul fiind un sport care se practica din gimnaziu (de la 7 ani). Cei mai buni elevi erau chemați la trialuri, putând fi selectionați la cluburi sponsorizate de sindicate sau de companii (în general, fabrici). Apoi, urmau un program de pregătire destul de intens, cu antrenamente specifice pentru întărirea organismului, alergare, plus antrenamente tehnice și tactice, minim 14 ore pe săptămână!
Elita participa la turnee. Antrenorii erau convinși că tinerii jucători cehi de valoae pot crește doar dacă joacă unii împotriva celorlalți, dezvoltându-se împreună, încercând să găsească răspuns la loviturile adversarilor și construind rivalități. Aceste turnee îi motivau foarte mult și prin faptul că exista posibilitatea unor cîștiguri financiare mult mai ridicate decât ceea ce exista în Cehoslovacia în acea perioadă în alte meserii.
La 15 ani, jucătorii de top ajungeau la centre de excelență, ultimul pas înainte de trecerea spre turneele internaționale.
Așa au fost creați marii campioni ai Cehiei, iar metodele din prezent sunt oarecum similare, dar mult îmbunătățite.
Cehia are un număr record de academii de tenis, multe dintre acestea atrăgând și practicanți din afara țării!
Se mai spune că în Cehia există măcar o rachetă de tenis în fiecare familie!
Cele mai importante academii din Cehia
- Nexus Tennis Academy Praga, care oferă cazare, programe de fitness, de dietă (4 mese pe zi), asigurare medicală, 5-6 zile de antrenament pe săptîmână, plus turnee săptămânale.
- Veska International Tennis Academy. Oferă analize statistice amănunțite pentru fiecare jucător, analiză video, masaj, saună și antrenori de cel mai înalt nivel. Veska organizează, de asemenea, și turnee săptămânale.
- Carlsbad Tennis Academy – academie pentru jucătorii internaționali cu vârste cuprinse între 12 si 18 ani, cu scopul principal de a pregăti sportivii europeni pentru a obține o bursă de studii în SUA. Cursurile sunt oferite în rusă, engleză și cehă.
- ITF Tennis Academy, care are unii dintre cei mai buni antrenori de copii din Europa, dar și echipă de doctori, nutriționiști și fizioterapeuți. Aici se organizează o tabără de vară și turnee internaționale.
- Top Tennis Academy, fondată de Petr Dezort, fost tenismen ATP.
- MSM International Tennis Academy din Praga. Oferă și cursuri de engleză si are ca scop familiarizarea copiilor cu acest sport.
- Stepanek Tennis Academy, în Praga. Cehia are, astfel, unul dintre cele mai bune sisteme de tenis din Europa, iar acest lucru se vede nu doar prin nume precum Pliskova, Kvitova sau Vondrousova, ci și prin foarte mulți tineri aflați la un pas de a ajunge pe scenele mari: Jonas Forejtek (19 ani, fost număr 1 mondial la juniori), Michael Vrbensky (21 ani, fost numar 14 mondial la juniori), Dalibor Svrcina (18 ani, fost număr 8 la juniori) sau Tomas Machac (20 ani, fost număr 16 mondial la juniori).
Terenurile de tenis gri ale României
Dar să lăsăm în urmă academiile de 5 stele din Cehia și să ne întoarcem în România, unde tenisul se vede mai mult la televizor și se practică ocazional, mai degrabă ca mijloc de relaxare și de distracție.
În România, „efectul Halep” ar putea duce în următorii 10 ani spre o evoluție a tenisului, atât prin numărul de tineri interesați de acest sport, cât și prin dezvoltarea infrastructurii.
România se află momentan într-un purgatoriu al tenisului, departe de paradisul ceh, însă nu este total căzuta în iad, poate tocmai datorită performanțelor realizate de Simona Halep.
Țara noastră a organizat turnee ATP si WTA de nivel înalt, cât timp terenul central de la Arenele BCR era funcțional. În paradoxurile României capitaliste, toată lumea plânge, dar nimeni nu poate face nimic pentru modernizarea bazei din Cotroceni!
În România lipsește cu desăvârșire infrastructura. Sunt foarte puține școli în care se practică tenis sau minitenis. Copiii joacă mai mult în parcuri sau pe terenuri închiriate. Iar aceste terenuri sunt scumpe, mai ales pentru nivelul de trai din România.
Dacă în Cehia micii sportivi pot primi bursă pentru o academie de tenis sau pot juca în școli, pot pleca, printr-o academie de tenis, în SUA, la o Universitate de top, în România nu există aceste oportunități. Nu că ar fi în alte sporturi!
Totusi, sunt și lucruri pozitive! În ultimii ani, România a început să organizeze multe turnee ITF, pe zgură, la Curtea de Argeș, București (Herăstrău), Iași sau Bacău, aceasta fiind o mare șansă pentru sportivii români, care sunt admiși în calificări sau primesc wild-card-uri direct pe tabloul principal. În plus, sunt turnee challenger la Sibiu și Iași.
Și avem și noi o academie la standarde europene, Academia de Tenis Hănescu, un prim pas în acest domeniu.
Mai există și alte academii, Enache International Tennis Academy sau Academia Tenis Club București, însă din acest punct de vedere suntem mult sub Cehia.
În plus, Federația Română de Tenis are Centrul Național de Tenis, unde uneori se antrenează jucători de top.
Din păcate, nu sunt foarte multe cluburi private de tenis, în multe zone neexistând nici măcar un teren! În plus, câteva dintre cele existente nu sunt accesibile, au puține terenuri, fără încălzire în timpul iernii sau cu prețuri foarte mari de închiriere.
4 jurnaliști analizează starea tenisului românesc. Ajutor de la stat sau un sport al bogaților?
Dar care ar fi soluțiile? Am contactat patru jurnaliști cunoscuți, cu sute de meciuri de tenis comentate în carieră și i-am întrebat cum văd ei dezvoltarea tenisului în România, pornind de la performanțele Simonei Halep și ale celorlalte fete din Top.
Ionuț Angheluță, jurnalist DigiSport, e de părere că Guvernul României ar trebui să se implice: „În urma rezultatelor din ultimii ani, în care am avut si 6 jucătoare în top 100, guvernul ar trebui să treacă tenisul în primele 5 sporturi în care să investească. Formarea unei Academii Naționale, finanțată de guvern, cu un program de dezvoltare bine conturat. Este singura soluție, aceea de a aduce laolaltă cei mai talentați jucători și a-i pregăti la cel mai înalt nivel, asigurând condiții de antrenament, recuperare și școlarizare”.
Dar Guvernul României spune că are alte priorități, Sănătatea, Infrastructura, nu neapărat Sportul. Angheluță e categoric: „Sportul trebuie să fie o prioritate națională, pentru că, altfel, vom ajunge o populație sedentară, bolnavă, dependentă de medicamente.”
Mihai Mironică, jurnalist PROTV, nu crede în sisteme create de stat: „Chiar și Simona Halep spune că tenisul este o profesie. Cred în inițiative private precum cea faimoasă a lui Nick Bollettieri. Nu este misiunea prioritară a statului român să creeze niște milionari. Statul român trebuie să aibă ca prioritate în sport să creeze cât mai multe facilități pentru contribuabili să practice mișcarea”.
Mironică remarcă faptul că există, totuși, inițiative private și în România: „Până la urmă, aceste jucătoare, numeroase, nu apar de nicăieri. Eu cunosc bazele de antrenament din Constanța și Mamaia și antrenori unde și cu care Halep a crescut. Îl știm cu toții pe milionarul care a sprijinit-o pe Halep în copilărie, Cornel Idu, și care a și construit complexul de tenis din Mamaia. Că ar trebui să existe mai multe astfel de facilități, asta e clar. Cred că vor fi mai multe odată ce nivelul economic al societății va crește, iar cultura sportului se va dezvolta”.
Radu Abramescu e comentator de tenis la Eurosport. El e de părere că sportivele de top din tenisul românesc au apărut „datorită unor investiții individuale, cu copii susținuți de părinți, care susținere înseamnă 150.000 de euro pe an! Suma asta este pentru a merge afară și a juca turnee, pentru că în România a dispărut Năstase-Țiriac Challenger, n-a mai dat banii BRD. Eu nu cred că există o federație de tenis în lumea asta care să susțină pe cineva. Adică, dacă o federație are 30 de copii buni, nu poate să le dea niciodată 150.000 de euro pe an la fiecare”.
„Tenisul e un sport al bogaților”
Apropo de Academii, Radu consideră că acestea există, dar „tot dau chix cu ele. Modelul Bollettieri, cu copii aduși de peste tot, nu mai e valabil în anii 2000. A fost în anii 80-90. Andrei Pavel a băgat bani într-o Academie, dar aceasta n-a funcționat pentru că era într-o zonă proastă. Sunt puține Academii de tenis care mai funcționează. Poate la Muratoglu… Dar există acum părinți cu bani. Există tatăl lui Federer, care e bancher, există tatăl lui Nadal, tatăl lui Djokovic, cu cârciuma. Eu nu cred că există copil sărac care s-a apucat în ultimii 20 de ani de tenis și a avut succes. Este categoric un sport al bogaților. Iar când ai dat de copilul ăla care are și părinți bogați, și muncește, să stea în cantonament să se pregătească 6-7 ore pe zi, atunci iese Federer, iese Djokvic, iese Nadal”
În opinia comentatorului Eurosport, ne plângem degeaba, pentru că „peste tot e la fel. Peste tot, racheta costă 200 de euro, iar pantofii de sport – 100 de euro, avionul costă la fel, cazarea – la fel. Aaaaa, ce putem să ne plângem este că nu avem turnee ca țară, că am pierdut ATP-ul, că probabil vom pierde și turneul de fete, că n-avem o arenă de tenis!”
Gabriel Morariu, unul dintre specialiștii pe tenis ai postului DigiSport, vede un eventual progres al acestui sport tot prin implicarea statului român: „Odată cu apariția performanțelor reușite de Simona Halep și de întreaga generație de aur a tenisului feminin românesc, se simte nevoia unor investiții majore în acest sport. În special în sectorul juvenil, care se confruntă cu grave probleme financiare. Apariția unui program național pentru tinerii jucători de tenis este primordială. Federația Română de Tenis se războiește de mai mulți ani cu Ministerul Sportului, nu are finanțare nici măcar pentru necesitățile de bază. Academiile de tenis pot fi numărate pe degete, iar ele au fost înființate de sectorul privat, în special de foști jucători care sunt dispuși să își investească agoniseala de ani de zile din circuit”.
Până la urmă, credem că este nevoie de o implicare a tuturor celor de mai sus: stat, federație, minister, investiții private, fiecare cu rolul lui bine stabilit. E greu să ajungem vreodată la nivelul de organizare al cehilor, dar putem încerca. Sau lăsăm tenisul să fie practicat doar de copiii cu părinți foarte bogați…