În epoca modernă, sportul a devenit o industrie. Unele discipline, precum baschetul nord-american, baseball-ul și fotbalul european, au cifre de afaceri de miliarde de euro, iar cei care activează în ele se numără printre cei mai bogați oameni de pe planetă. S-a ajuns la acest nivel grație unei organizări tot mai riguroase, care a monetizat capitalul de popularitate al sportului ca fenomen social.
Progresul s-a datorat dezvoltării și punerii în aplicare a noțiunilor de management sportiv, care este o ramură aparte a managementului. Cuvântul „management” provine din latinescul “manus” (mană), adică „manevrare”. În limba engleză a apărut verbul „to manage” cu aceeași semnificație, dar care se traduce mai corect prin „a gestiona”. Lui îi este asociat substantivul „management”.
Fiecare domeniu de activitate presupune și o parte de management, adică de organizare și coordonare a tuturor resurselor implicate, de la cele materiale la cele umane, în vederea realizării unui scop. Prin urmare, într-un limbaj de specialitate, managementul sportiv înseamnă totalitatea proceselor şi relaţiilor specifice prin intermediul cărora se organizează, se administrează şi se gestionează resursele unei structuri a sportului, cu scopul realizării eficiente a obiectivelor propuse.
Într-o țară, avem managementul ministerului sportului, al federațiilor sportive, al asociațiilor sportive, al cluburilor, al școlilor cu profil sportiv, al companiilor producătoare de articole sportive și al entităților din industriile conexe. La nivel internațional, avem comitete, federații și asociații.
Managementul sportiv s-a născut în Anglia
Sport s-a practicat de când lumea. În Europa, „ora exactă” s-a dat din Anglia, unde se practicau echitație (este un termen pretențios pentru perioada de început), cricket, hochei pe iarbă, fotbal, box, stick-and-ball (un fel de baseball) cu sute de ani în urmă. La un moment dat, acum aproximativ 150 de ani, pe măsură ce numărul practicanților s-a mărit, s-a simțit nevoia unei organizări.
Aristocrații au înființat primele „cluburi”, care aveau rolul să arbitreze dispute între membri, să stabilească reguli, să determine eligibilitatea participanților, să organizeze compeții și să desemneze oficialii pentru respectivele competiții. Primul astfel de club a fost instituit în 1750. Oamenii cu bani implicați în acest demers considerau că a organiza curse de cai era datoria lor față de societate, pentru ca toată comunitatea să aibă parte de spectacol.
Următoarea categorie care a înființat un club a fost cea a jucătorilor de cricket. În 1788, a fost creat „The Marylebone Criket Club”, care a revizuit regulamentul de cricket la nivel global. Apoi, în 1814, tot în Regat, s-a format Societatea pugilistă.
Aceste cluburi aveau propriile regulamente și erau coordonate de cele mai influente persoane, care au fost primii manageri de sport din istorie. Treptat, pe măsură ce organizatorii entităților se loveau de situații neprevăzute la înființarea cluburilor, regulamentele au fost perfecționate.
A fost introdus ca disciplină în școli
În secolul XX s-a trecut la următorul nivel, al formării unor viitori manageri de sport. În 1911, Universitatea din Wisconsin a creat un curs de Administrare și organizare, care nu era dedicat special sportului, dar urmărea să îmbunătățească coordonarea departamentului atletic al universității. Modelul a fost copiat și de alte instituții de învățământ superior, care au încorporat module centrate pe sport în cursurile de business.
Introducerea în premieră a managementului sportiv în programa de învățământ a avut o semnificație deosebită: se recunoștea și sublinia legătura directă între buna organizare a structurilor sportive și performanțele sportivilor. Diferența a început să se facă la acest nivel, fiind valabilă și în ziua de azi: un club cu manageri buni oferă condiții ideale de pregătire pentru cei din teren, pe când un club condus prost subperformează.
Ceea ce vedem la televizor este doar produsul final al unei activități complexe, în care echipa administrativă joacă un rol esențial. Într-un meci între două echipe de valori apropiate, are un avantaj net cea care s-a antrenat pe un teren bun, în fața uneia care a pregătit confruntarea în noroi.
Încă de la început, managementul sportiv s-a concentrat pe două direcții principale: eficientizarea activității în interiorul organizației și atragerea de fonduri. Fiecare entitate a încercat să găsească oameni cât mai bine instruiți în acest sens, în contextul concurenței tot mai acerbe pe plan sportiv.
Patronul lui LA Dodgers: „Este nevoie de manageri specializați în sport”
Astfel, în 1920, a fost înființată Federația Națională a Asociațiilor Liceelor, pentru a o mai bună popularizare a teoriei sportului în rândul elevilor. La mijlocul anilor 20, Walter O’Malley, patronul lui LA Dodgers, a atras atenția asupra nevoii de manageri specializați pe sport. El a creat și primul masterat în mangement sportiv, în 1966, la Universitatea din Ohio.
O nouă etapă importantă în istoria acestui domeniu a fost consemnată în 1980, când Comitetul Olimpic Internațional a inclus pentru prima dată în programul său probleme legate de managementul sportului. Erau dedicate tot mai multe resurse cercetării prin studii de caz. Treptat, s-a confirmat că nicio performanță nu este întâmplătoare.
În 1985, s-a înființat Societatea Nord Americană pentru Managementul Sportiv, care avea drept obiectiv prioritar încurajarea cercetării în această zonă. Publicația editată de SNAM, Journal of Sport Management, mai apare și astăzi. În anul următor, Comitetul Olimpic Internațional a publicat primul său ghid de management sportiv. Un mare merit l-a avut Roger Jackson, fost canoist, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din 1964.
Tot mai multe instituții de învățământ au introdus studiul managementului sportiv, au fost publicate numeroase lucrări care au dus această disciplină la nivelul de știință. S-au înființat chiar școli de profil. În România, există Sports Business Academy. Specialiștii sunt de părere că mai sunt multe de descoperit și de făcut în domeniu, mai ales că sportul este o industrie dinamică, sincronizată fidel cu evoluția societății.
Surse: onlinesportmanagement.ku.edu, samples.jbpub.com, prouniversitaria.ro, cyd.ro/management-in-educatie-fizica-si-sport