Între 776 î.e.n și 393 e.n jocurile olimpice antice s-au ținut la fiecare patru ani și erau bineveniți pentru a participa toți grecii liberi, de la agricultori la cei de viță nobilă, dar procentual cei mai mulți olimpieni erau soldații. Pentru a afla cât de importante erau aceste jocuri pentru greci, nimic nu spune mai multe decât momentul din 480 î.e.n când perșii au invadat Grecia, iar autorităților din polisurile grecești le-a fost foarte greu să adune o armată aliată, deoarece cei mai mulț dintre ei doreau să participe direct sau ca spectatori la olimpiade. Astfel, adunarea armatei a trebuit amânată până după evenimentele sportive.
Informații despre anul primei olimpiade găsim în scrierile lui Aristotel și majoritatea istoricilor antici sunt de acord cu acest an. Originile acestui eveniment sportiv major din lumea antică sunt atribuite zeilor greci. Se spune că Heracles și patru dintre frații săi Paeonaeus, Epimedes, Iasius și Idas s-au întrecut către muntele Olimp la nașterea lui Zeus. Acesta l-a încununat pe câștigător cu o ramură de măslini. De aici și proveniența numelui acestor jocuri sportive. De asemenea, ceilalți zei de pe muntele Olimp își petreceau timpul realizând diverse activități sportive.
Olimpiadele, ținute pe muntele cu același, nume adunau de fiecare dată circa 40.000 de spectatori din toată Grecia. Durata lor a crescut de la o zi, la trei și apoi la cinci zile. Sporturile incluse erau alergatul, săritura în lungime, aruncarea discului (toate aceste incluse în proba pentatlonului), wrestlingul, boxul, pankrationul (un fel de arte marțiale combinate cu wrestling și box), evenimente ecvestre în cadrul hipodromului.
Spre deosebire de olimpiadele din zilele noastre, unele din regulile celor din trecut ar putea părea neortodoxe. De exemplu faptul că atleții intrau în competiții complet dezbrăcați, iar la competițiile de luptă aceștia erau dați cu ulei de măsline din cap până în picioare. Cei care trișau la start primeau pedepse fizice. La box nu exista punctaj, limită de timp sau categorii de greutate.
Cum aceste evenimente erau foarte importante pentru întreaga lume greacă, înaintea începerii jocurilor mesageri erau trimiși pentru a anunța un armistițiu. Aceasta însemna că orice războaie ar trebui anulate, astfel încât oamenii să poată călători în siguranță la Olimpia. Întregul joc îi era dedicat lui Zeus. Spectatorii se adunau cu miile pentru a vedea Templul lui Zeus. Înăuntru se afla o imensă statuie din aur și fildeș a regelui zeilor însuși. Evenimentul principal al Jocurilor Olimpice nu era neapărat eveniment sportiv, ci sacrificiul. În a treia zi a jocurilor, 100 de boi erau sacrificați și arși pe Altarul lui Zeus. Acest altar nu a era făcut din piatră, ci din cenușa rămasă a tuturor boilor sacrificați. Astfel, până în jurul anului 200 d.Hr., movila de cenușă avea o înălțime de șase metri!
În ceea ce privește femeile, cele căsătorite nu aveau voie să participe la aceste evenimente sportive. Doar bărbații, băieții și fetele necăsătorite aveau voie să participe la Jocurile Olimpice. Dacă ar fi fost prinse strecurându-se, acestea puteau fi aruncate de pe marginea unui munte ca pedeapsă. Cu toate acestea, femeile puteau să dețină cai în cursele de caruri de la Jocurile Olimpice, iar femeile necăsătorite aveau propriul festival la Olympia la fiecare patru ani.Aceasta a fost numită Heraia și a avut loc în cinstea Herei, soția lui Zeus. Câștigătoarelor li se acordau coroane de ramuri sacre de măslin, la fel ca bărbaților. Cu toate acestea, în Grecia antică, doar femeile spartane erau cu adevărat interesate de sport.
Secolul al III-lea al erei noastre a cunoscut o scădere a popularității jocurilor. Niciun text supraviețuitor al autorilor antici nu menționează vreun nou învingător olimpic dupa anul 217. Cu toate acestea, inscripțiile excavate arată că jocurile au continuat. Până de curând, ultimul câștigător databil a fost Publius Asclepiades din Corint, care a câștigat pentatlonul în 241. În 1994 a fost găsită o placă de bronz inscripționată cu învingători ai evenimentelor combative provenite de pe continent și din Asia Mică; dovadă că Jocurile Olimpice internaționale au continuat până cel puțin în 385 d.Hr. În 394 Teodosie I a interzis toate festivalurile păgâne, inclusiv olimpiadele, dar dovezile arheologice indică faptul că unele jocuri erau încă organizate, deși nu sub forma clasică a olimpiadelor.