Apariția primelor automobile avea să schimbe radical viitorul oamenirii și al oamenilor. Noi orizonturi se deschideau și posibilități până atunci nebănuite apăreau dintr-o dată. Astăzi nu ne-am putea imagina viața fără mașină, făcând partea din normalul zilelor noastre. De la apariția primului prototip și până în zilele noastre, o gamă mult mai diversificată de modele și mărci au apărut.
Germanul Karl Benz este considerat inventatorul automobilului în acepțiunea modernă. Inginer fiind, acesta a obținut patentul pentru automobil în anul 1886. Mașina sa purta denumirea de Motorwagen și reprezenta un automobil pe bază de motor cu explozie în patru timpi. La momentul respectiv mașina atingea viteza de doar 16 km/h. Tot un german, Nikolaus Otto a realizat motorul cu benzină în patru timpi, iar cel similar cu motorină este creația lui Rudolf Diesel.
Apariția automobilelor nu doar că a ajutat la calitatea vieții, la crearea de noi locuri de muncă și dezvoltarea de noi industrii, la comprimarea distanțelor și a timpilor, ci a făcut posibil apariția automobilismului sportiv. Puțină lume și-ar fi imaginat și ar fi putut să asocieze automobilele cu sportul. Industria automobilismului sportiv la nivel mondial, astăzi este printre cele mai mari și mai urmărite discipline sportive.
Automobilismul în România
România s-a aflat în topul țărilor care au introdus automobilul în circulație și care au organizat curse automobilistice. Automobilul apare în București în 1889, atunci când Barbu Bellu aducea un Peugeot de 4 CP. De asemenea, în anul 1893 sunt importate în România trei automobile Benz de 12 CP. George Valentin Bibescu realizează în 1901, una din cele dintâi curse europene, pe ruta Geneva-București, atingând o viteză medie de 25km/h.
În general, posesorii de autovehicule erau tinerii din familiile înstărite. România a fost printre primele țări în care s-a înființatun club automobilistic, în 1903, care să se ocupe de caracterul sportiv al activității automobilistice. În anul următor apare prima ordonanță care reglementează circulația vehiculelor cu motor. Astfel, se impunea limitarea vitezei la maximum 15 km/h, încetinirea la intersecții, precum și obligația obținerii carnetelor de conducere. Un comitet format din Mihai Suțu-președinte, George Valentin Bibescu și G. Assan- vicepreședinți, Al. Davari-casier și secretar înființează Automobil Club Român (ACR) în 1904. Această știre era prezentată cu mare fast în presa de la acea vreme.
Aceeași Adunare Generală a ACR au aprobat înființarea cluburilor regionale. Primul astfel de club a apărut în 1921, la Cluj. Mai apoi, astfel de cluburi au apărut și în alte orașe ale țării. Începând cu anul 1905, ACR se afiliează la Asociația Internațională a Automobil Cluburilor Recunoscute, astăzi Federația Internațională a Automobilului (FIA).
În 1906 a avut loc prima cursă de viteză, pe un traseu amenajat pe șoseaua Kisseleff. Cursa a fost câștigată de către pilotul Leon Leonida, cu o mașină GBRON de 60 CP. De-a lungul istoriei, românii au avut rezultate remarcabiile în competițiile internaționale de automobilism. Ion Maican este cel care a deschis seria performnțelor în competițiile internaționale. Acesta a participat la o cursă de viteză în coastă, organizată în Franța, la Chateau-Thierry. A încheiat pe locul trei dintr-un total de 90 de concurenți. Maican era considerat unul dintre așii volanului românesc.
În 1909, ACR (Automobil Club Român) primește recunoașterea oficială din partea Statului român. Astfel, Automobil club român își schimbă denumirea în Automobil club regal român (ACRR), denumire păstrată până în anul 1945, când instituția va fi reorganizată. Primul Război Mondial întrerupe activitatea automobilistică. Aceasta se reia în 1921, când Adunarea Generală a ACRR (Automobil Club Regal Român) intrudoce un nou capitol în statut, în ceea ce privește acordarea autorizației de funcționare a cluburilor regionale.
În 1924 George Valentin Bibescu părăsește funcția de președinte al ACCR. În locul său este ales Ion M. Mitilineu. În perioada 1924-1927 automobiliștii români participă la o serie de competiții internaționale, precum: renumitul raliu de la Monte Carlo, cursa Paris-Nisa sau raliul de la San Remo.
Al doilea Război Mondial întrerupe pentru o perioadă activitatea automobilistică din România. În 1948, ACRR își schimbă din nou denumirea, revenind la titulatura veche de ACR. Nu trece mult timp însă și se reorganizează într-o nouă concepție și cu o altă denumire: Asociația Automobiliștilor din România (AAR). În 1967, Asociația automobiliștilor din românia revine la numele inițial, ACR.
În anul 1969 se organizează primul concurs de karting din România și apare și primul număr al revistei ‘’Autoturism’’, editată de ACR. Începând cu anul 1974 se înființează Federația Română de Automobilism și Karting, ca organ de specialitate al ACR.
Perioada comunistă a reprezentat un moment critic pentru mișcarea automobilistică din România. Atelierele ACR au fost naționalizate, iar Automobil Club Român, a fost redusă la statutul unei federații din subordinea fostului Consiliu Național de Educație Fizică și Sport (CNEFS). După căderea regimului comunist din 1989, noile autorități ale Statului Român, recunoaște ACR ca organizație neguvernamentală de sine stătătoare.
În anul 2005 a fost constituită Federația Română de Automobilism Sportiv (FRAS).
Primele curse automobilistice în România și marea victorie în cursa de la Monte Carlo
În 1904 a fost organizat primul raliu românesc, pe ruta București-Giurgiu și retur, cursă care ulterior avea să devină tradițională. Pentru a promova cursa au fost răspândite 20.000 de afișe în București. Inițial s-au înscris nouă echipaje, dar numai șase au luat startul în final: George Valentin Bibescu, Alexandru Prager, Leon Leonida, C. Vidal, N. Niculescu Iarca și Alexandru Dalvari. Primii care au sosit la Giurgiu au fost Bibescu și Leonida, urmați de Vidal, Niculescu Iarga, Darvari și Prager. După o pauză de trei ore s-a dat startul pe traseul de retur, doar patru echipaje ajungând la fina. Cursa a fost câștigată de către George Valentin Bibescu la volanul unui Mercedes, cu o medie orară de 66 km/h, parcurgând traseul în în 108 minute.
Doi ani mai târziu cursa a fost reluată, câștigătorul fiind de această dată Jean Cămărășescu (Mercedes). Acesta a realizat o medie orară de 82 km/h. Alături de el au mai concurat: George Valentin Bibescu (Mercedes), Ion Maican (Hubert), Leon Leonida (Gobron) și Ion N. Lahovari (Berliet).
În 1906, are loc prima cursă de viteză (cursa kilometrului lansat) pe un traseu amenajat pe Șoseaua Kisseleff. Pe primul loc s-a clasat Leon Leonida, la bordul unei mașini GOBRON de 60 CP. Anul următor, tot la București se organizează prima cursă de viteză pe circuit din țară.
Primul concurs pe circuit închis, la Șosea, se desfășoară în 1908, pe distanța de 40 de km.
În anul 1928, pilotul E. Urdărianu câștigă raliul de la San Remo. În 1930, ACRR organizează prima cursă internațională de turism care depășește granițele țării, având sosirea la Belgrad. De asemenea, în 1933 , M. Buțulescu și E. Urdărianu bat recordul distanței București-Paris. J. Calcianu se remarcă prin rezultatele sale sportive deosebite, dominând concursurile regionale de la Cluj și Sinaia.
În 1936, Petre Cristea reușește cea mai mare performanță din istoria automobilismului românesc, reușind să câștige celebrul raliu de la Monte Carlo. Acesta l-a avut copilot pe Ion Zanfirescu, fiind primul și singurul român care a reușit această performanță. Astfel, Cristea aducea primul trofeu în vitrina celor de la Ford. Același Petrea Cristea reușea să se impună și la următoarea ediție. Acesta pierde însă primul loc, după ce este penalizat din cauza dimensiunilor necorespunzătoare ale aripilor. În urma acestei penalizări se clasează pe locul al șaptelea.
Prima Participare a lui Petre Cristea în raliul de la Monte Carlo s-a consemnat în anul 1931, unde a concurat cu un Dodge Victory six, clasându-se pe poziția a 11. Începând cu anul 1934, participă la competiție cu un Ford V8, obținând locurile 18, respectiv 15 în 1935.
P. Cristea alături de T. Manicatide și de A. Berlescu, au dominat raliul Balcanic în 1938 și s-au clasat pe locul doi, într-un concurs la Lisabona. Palmaresul lui P. Cristea se va îmbogății în anul următor, când va cuceri locul întâi pe circuitul de la Nurenberg (Germania), stabilind și un record de viteză, ce avea să reziste până în 1954.
În anul 1969 se organizează primul concurs de karting din România, la inițiativa Consiliului Național al Pionierilor. Între 1970 și 1979, activitatea de automobilism și karting s-a intensificat și diversificat, aducând la rampă noi tinere talente.
Cel mai mediatizat și atractiv sport cu motor în România este Raliul. Probele au loc pe diferite structuri ale solului, cum ar fi asfalt și macadam. Echipajele sunt formate dintr-un pilot și copilot. Etapele Campionatului Național de Raliuri au loc aproape în fiecare colț al țării, aducând la start cei mai buni piloți. Popularitatea tot mai mare pe care raliul și-a câștigat-o de-a lungul anilor a determinat creșterea nivelului competițional. Campionatul Național de Raliuri a crescut de la an la an, la fel și numărul etapelor și al piloților înscriși la start. Punctul culminant l-a constituit includerea etapei de raliu de la Sibiu în calendarul Campionatului European de Raliuri. Astfel, România a făcut un pas mare spre marea familie automobilistică și a performanțelor pe plan extern.
Deși la ora actuală România nu mai este inclusă în calendarul Campionatului European de raliuri, totuși piloții români reușesc să i-a startul în această competiție internațională, reușind clasări notabile. Spre exemplu, în 2020, la etapa organizată de Ungaria, Federația Română de Automobilism Sportiv au selecționat trei echipaje. Astfel, Raul Badiu/Gabriel Lazăr, Mihnea Mureșan/Alina Bianca Pop și Norbert Maior/Francesca Maior s-au numărat printre cele 45 de echipaje înscrise la runda continentală, unde au fost reprezentanți din 45 de țări.
Automobilismul Sportiv din România cuprinde o gamă variată de sporturi cu motor, care de-a lungul anilor au devenit din ce în ce mai cunoscute. Sportul cu motor a reușit să își câștige aprecierea în rândul fanilor, numărul acestora crescând de la an la an.